Lumina, proporțiile, materialele, culorile, natura sau felul în care circulăm printr-un spațiu ne modelează starea de spirit, comportamentul și chiar sănătatea.
De ce unele spații ne fac să ne simțim bine, iar altele nu?
Arhitectura nu înseamnă doar construcții frumoase sau funcționale, ci și emoțiile pe care acestea le trezesc. Istoria, amintirile și poveștile unui loc au aproape întotdeauna arhitectura drept decor și martor tăcut. Spațiile în care trăim ne influențează emoțiile, comportamentul și memoria și tocmai această relație profundă dintre om și mediul construit transformă arhitectura într-un element esențial al calității vieții.
Spațiul care inspiră creația
Când vizităm casele, atelierele și locurile în care au trăit artiști, scriitori, pictori, sculptori sau arhitecți, observăm atenția deosebită pe care aceștia au acordat-o spațiului în care și-au desfășurat viața și activitatea. Arhitectura și designul nu sunt simple decoruri ale procesului creativ, ci devin parte din el. Un exemplu remarcabil este Les Collettes, casa lui Pierre-Auguste Renoir din Cagnes-sur-Mer, pe Coasta de Azur. Amplasată într-o livadă de măslini seculari, cu priveliști către dealuri și Marea Mediterană, vila poate fi considerată un studiu de caz istoric care anticipează principiile arhitecturii contemporane orientate spre starea de bine. Construită la începutul secolului al XX-lea, reunește elemente esențiale pentru sănătate și confort: lumină naturală abundentă, o relație directă cu natura, un climat favorabil, spații adaptate nevoilor fizice și o atmosferă liniștită, propice recuperării și creativității.
Idei care stau la baza conceptelor de well-being și design biofilic
Starea de bine este o condiție importantă a procesului creativ, iar inspirația poate fi găsită chiar în propriul cămin. Acest lucru este demonstrat și de casa lui Claude Monet din Giverny sau de Casa Azul a Fridei Kahlo, exemple în care arhitectura, lumina naturală și natura contribuie la echilibrul fizic și emoțional al locuitorilor. Fiecare dintre aceste reședințe a fost modelată în funcție de nevoile și stilul de viață al artistului, oferind spații confortabile, ateliere bine iluminate și o legătură profundă cu mediul înconjurător. Prin caracteristicile lor, aceste case demonstrează că arhitectura poate depăși rolul funcțional al locuirii, devenind un factor activ în susținerea bunăstării și a creativității, idee care stă la baza conceptelor moderne de well-being și design biofilic.
Șantierul – locul unde arhitectura prinde viață
În practica de architect, am observat pe șantiere cum atmosfera se schimbă când proiectul se apropie de final. Pe măsură ce materialele își găsesc locul, detaliile se completează, iar spațiul începe să prindă identitate, se schimbă și starea de spirit a celor implicați, de la proiectanți, constructori la muncitori și mai ales beneficiari. La final, piesele pe care, la început, poate doar arhitectul le vedea ca parte dintr-un întreg, se așază firesc una lângă alta.
Este acel plăcut sentiment când un puzzle sau un joc de Lego este dus la bun sfârșit, în care fiecare piesă își găsește sensul, iar satisfacția reușitei este împărtășită de întreaga echipă. Șantierul este, dincolo de un proces tehnic, un spațiu profund uman. El scoate la iveală atât ceea ce avem mai bun, cât și vulnerabilitățile noastre. Nu șantierul generează tensiunea sau armonia, ci oamenii care îl organizează și construiesc. Astfel, spațiul devine o reflectare a felului în care colaborăm, comunicăm și ne raportăm unii la alții – Elena Ștefănescu, arhitect, cofondator al studioului de arhitectură Studio ae.
Când arhitectura trezește amintiri
„Omul trebuie să se inspire din trecut și fără încetare să se îndepărteze de acesta, afirma filosoful Gaston Bachelard. În arhitectură, această idee capătă o semnificație aparte. Cele mai valoroase proiecte sunt cele care reușesc să creeze legături între trecut și prezent, între oameni și locuri. Să preia și să transforme istoria în poiecte generatoare de experiențe contemporane, căci spațiul are această putere de a genera emoții și de a construi legături între oameni. Am trăit un astfel de moment în timpul amenajării magazinului Gusturi românești. Pe măsură ce mobilierul cu sculpturi realizate manuale era montat, atmosfera din șantier s-a schimbat vizibil. Discuțiile, până atunci concentrate exclusiv pe detaliile tehnice, au început să alunece firesc către amintiri din copilărie. Colegii povesteau despre bunici, despre casele de la țară, despre mesele în familie și despre obiecte pe care nu le mai văzuseră de ani buni. Mobilierul, prin materialele și simbolurile sale, trezise o memorie afectivă comună. Chiar unul dintre inginerii implicați în proiect a fost atât de inspirat de această experiență, încât și-a construit ulterior, la casa părintească, o masă și bănci tradiționale din lemn, asemenea celor care îi evocaseră copilăria.
Nostalgia spațiului
Această experiență mi-a confirmat că arhitectura nu influențează oamenii doar prin funcționalitate sau eficiență. Ea poate activa emoții, poate readuce la suprafață amintiri și poate crea un sentiment autentic de apartenență. În proiectul Gusturi românești, integrarea unor elemente de artă, meșteșug și identitate locală într-un spațiu de retail a depășit rolul estetic. Designul a devenit un catalizator al stării de bine, demonstrând că un spațiu bine conceput poate genera nu doar confort, ci și conexiune, nostalgie și bucuria de a împărtăși experiențe comune.
Surprinzând culoarea și identitatea locului
În domeniul ospitalității, totul converge către starea de bine, iar la aceasta se referă și proiectul de renovare a unei case de vacanță din Bușteni și transformarea sa într-o pensiune. Conceptul pensiunii din Bușteni s-a dezvoltat în jurul ideii de a utiliza culorile specifice perioadei brâncovenești, având în vedere că în zonă se află picturi bisericești realizate de Pârvu Mutu Zugravul, creatorul și dascălul școlii de pictură brâncovenească, al cărui stil definește arta protejată de UNESCO la Horezu. Astfel, am reinterpretat într-o notă contemporană camerele oaspeților, fiecare având o culoare dominantă. Oaspeții au surpriza să descopere nu doar peisajele și confortul pensiunii, ci și culori inspirate din istoria zonei: „adânc de apă”, „miez de pâine”, „verde pășune”, „grena bujor” sau „nor de ploaie”.
Primul spațiu al stării de bine, acasă
O experiență despre care aproape nu am vorbit deloc este amenajarea propriului apartament. După renovare, în vara respectivă nu am mai plecat în vacanță; era atât de bine acasă, încât acolo mă reîncărcam cu energie. Și acum găsesc acasă oaza de liniște de care am nevoie, chiar în mijlocul Bucureștiului. După patru ani, mă simt în continuare excelent în acest spațiu. Am ales să aducem natura în interior printr-un verde închis, „verde bottiglia”, fiind inspirați de micul scuar verde către care sunt orientate livingul și bucătăria. Acest perete verde, dispus central, este axul casei noastre, și la propriu, și la figurat. Împreună cu mobilierul din lemn, ancadramentele ușilor și ferestrele din același material, se creează o compoziție inspirată din natură care trece cu succes testul timpului. Apartamentul este orientat est-vest, ceea ce înseamnă că are lumină toată ziua, iar această dublă orientare ajută și la ventilație, astfel că vara folosim foarte puțin aerul condiționat.
Neuroarhitectura: când știința confirmă intuiția
Scara elicoidală realizată pentru un proiect de retail este unul dintre exemplele pe care în teorie le-am încadra la neuroarhitectură. Un concept relativ nou, neuroarhitectura demonstrează că formele organice din arhitectură influențează direct biologia, reducând stresul și generând o stare de bine. Scara elicoidală realizată de Studio ae pentru un proiect de retail a fost concepută ca un instrument de neuroarhitectură aplicată. Din perspectiva neuroștiințelor, creierul percepe liniile curbe ca fiind sigure și relaxante, spre deosebire de unghiurile drepte care pot activa starea de alertă. Prin eliminarea rigidității geometrice, această spirală fluidă transformă circulația dintre etaje într-o experiență multisenzorială calmantă, care încetinește ritmul alert al vieții.
Astfel, materialitatea betonului și geometria care captează lumina transformă designul într-un catalizator activ de reglare emoțională și confort psihic la fiecare pas și oferă perspective ascendente pe măsură ce o parcurge un client.
Arhitectura care creează sentimente de apartenență
Așadar, ierarhizarea, organizarea spațiilor, fluxurile (circulațiile), materiale care se întrețin ușor, simplitatea, lumina naturală contribuie la starea de bine. Astfel de spații se înțeleg, se întrețin mai ușor și ne încântă. Unul dintre clienții noștri a remarcat că în spațiile concept pe care le-am proiectat noi echipa care operează este mai atentă, mai dedicată, iar curățenia este mai bine menținută. Pentru cei care și-au construit casa sau și-au amenajat sediul, apartamentul, reprezintă un moment al vieții lor de care sunt mândri și care i-a adus un plus în calitatea vieții lor. Starea de bine rezultă și din sentimentul reușitei și evoluției profesionale și personale materializate prin arhitectură. La starea de bine, arhitectul contribuie prin crearea unui sentiment de apartenentă, de acasă, un spațiu care vorbește despre valori commune și păstrarea identității locului și oamenilor.